Cupa Rotaract - 2

Vă vorbeam zilele trecute despre Cupa Rotaract de volei pe nisip, care se organizează în Craiova în perioada 30-31 august, competiţie la care am fost înscris si eu, în Echipa Bloggărilor.

Desi ne-am înscris cu mic cu mare la această competiţie, cei drept una amicală, destinată strict strângerii de fonduri pentru reabilitarea unei grădiniţe, se părea că niciunul dintre noi nu mai jucase deloc sau de foarte mult timp volei. În cazul meu şi al lui Daniel Botea şi Sergiu Boboc erau cel putin 14 ani, iar în cazul celorlalţi membrii ai echipei totul era o nebuloasă. Şi ca să nu ne facem de râs, am hotărât să ne antrenăm măcar odată pentru a ne familiariza cu terenul, echipa şi regulile jocului.

Deşi nu am avut timp foarte mult, o parte dintre noi am ajuns la performanţa a două antrenamente, iar rezultatele au şi apărut. Deşi speram să facem câteva puncte în cele două seturi ale primului joc (pentru că nu ne gândeam la mai mult), am reuşit să obţinem şi prima victorie şi încă una rapidă, în faţa celor de la ELSA (o asociaţie studenţească), cu scorul de 2-0 (11-3 şi 11-6).

Având în vedere victoria, iniţial nesperată, ne vom întâlni şi maine, 31 august, în fazele superioare ale Cupei Rotaract.

Componenţa Echipei Bloggărilor a fost următoarea:

-          Subsemnatul – Andrei Boiangiu J

-          DanielBotea

-          MădălinaNanuţ

-          MierceaŞerbănescu

-          SergiuBoboc

-          RăzvanDamian Irimescu (alias Creţu)

Se pare că David Mitran nu a mai putut să vină, dar totuşi ne-am descurcat onorabil, având în vedere că am plecat de la un grup de oameni neexperimentaţi şi am format o echipă.

Japonezii fascinaţi de România

Recent am aflat că japonezii de la televiziunea de naţională, urmează să televizeze un documentar realizat în România, mai exact în Salina Turda, considerată pe bună-dreptate cea mai spectaculoasă salină din ţara noastră şi chiar din lume. Documentarul va fi promovat de către televiziunea BS-1, iar materialul va avea o durată de 50 de minute.

Aspectul pe care-l are acum această fostă exploataţie minieră a sării se datorează în primul rând faptului că s-a reuşit să se acceseze fonduri europene de aproximativ 6 milioane de euro.

Exploatarea sării în această zonă datează de pe vremea imperiului roman, dar s-a organizat o mină în adevăratul sens al cuvântului începând cu secolul XVI, atunci când s-au construit primele galerii. Mina intră în declin odată cu dezvoltarea altor mine în zonă, îndeosebi a celei de la Ocna Mureş.

În anul 1932 mina este închisă. În timpul celui de al doilea război mondial, galeriile sunt folosite ca adăposturi antiaeriene şi începând cu anul 1950 complexul minier este deschis publicului larg, chiar dacă o parte este folosită ca depozit de brânzeturi.

Începând cu anul 2009 salina este modernizată cu ajutorul finanţărilor primite de la Uniunea Europeană, cu ajutorul cărora s-au construit în galeria principală, Rudolf, ce are o înălţime de 120 metri, un carusel imens, pontoane peste lacul interior, acolo unde cei interesaţi se pot plimba cu barca, dar şi un amfiteatru unde se desfăşoară o serie de spectacole. 

Numărul mare de evenimente desfăsurate în acest loc fascinant face ca numărul turiştilor ce vizitează acest loc să crească de la an la an, ajungând la 343.000 anul trecut, iar pentru anul acesta estimările sunt şi mai optimiste.

Pentru cei care vor ajunge în următoarea perioadă în zona Clujului le recomand să viziteze şi LagunaAlbastră şi Delta Transilvaniei. 

DELICOM - Dezvoltare locală integrată sub responsabilitatea comunităţii

Ieri, 26 august s-a lansat proiectul DELICOM  în cadrul unei conferinte de presă.

Proiectul este implememtat de către Asociaţia Mereu pentru Europa cu ajutorul graturilor FonduluiONG în România, componenta 2 – Justiţie socială, subcomponenta  2.1 Dezvoltarea comunităţilor rurale interetnice.

Deşi sună extrem de pompos, titlul acestei iniţiative DELICOM – Dezvoltare locală integrată sub responsabilitatea comunităţii, ne sugerează exact care este ideea de bază a proiectului: dezvoltarea comunităţilor rurale prin implicarea activă a cetăţenilor acesteia.

Deşi în ultimii ani am fost învăţaţi că decizile vind de undeva de sus, de la un tătucă, care ne spune axact ceea ce  trebuie să facem şi ce nu, în realitate tipul de societate actuală are nevoie de o implicare activă a decidenţilor locali şi a cetăţenilor, care se pot coagula sub diverite forme de organizare socială, cu personalitate juridică sau nu – care să le apere interesele şi care să le arate celor care iau decizii, ce trebuie să facă pentru ai ajuta.

Cu alte cuvinte deciziile în ceea ce priveşete soluţionarea anumitor probleme locale sau regionale trebuie să vină de jos în sus şi nu invers, ca în vechiul regim de regretată amintire.

Deşi ne-am dorit o libertate mai mare în ceea ce priveşte luarea deciziilor, după 1989, atunci când am şi recăpătat acest lucru, nu prea am ştiut ce să facem cu această libertate, iar de diferitele forme de organizare socială, cetăţenească nici nu poate fi vorba, cel puţin nu la modul practic.

Cu toate că am avut posibilitatea de a construi şi de a ne coaliza în organizaţii care să lupte pentru interesele noastre, în realitate acest lucru nu s-a materializat. În ultimii 24 de ani au apărut foarte multe ONG-uri, aşa cum sunt ele cunoscute, dar care nu au fost suficiente nici ca număr, nici ca putere reală de decizie, ci mai degrabă ele au funcţionat ca să servească unor interese mărunte nu întregii societăţi sau unor grupuri mai numeroase. Acest lucru s-a datorat şi faptului că majoritatea cetăţenilor priveau cu scepticism această formă de organizare şi nu ştiau foarte multe lucruri despre cum le pot folosi în interesul propriu.

În orice societate modernă sănătoasă există o diversitate şi o multitudine de astfel de organizaţii. O astfel de societate nu poate fi concepută fără a exista astfel de organisme care nu fac altceva decât să protejeze şi să promoveze interesele cetăţenilor (rolul acestor ONG-uri este mult mai mare, dar m-am limitat la această definiţie).

Care este rolul acestui proiect, ce îşi propune el să facă? Este simplu. Să îi ajute pe cetăţenii din trei localităţi doljene: Catane, Coţofenii  din Faţă şi Calopăr, să se organizeze la nivel local în ONG-uri eterogene, benevole care să se implice activ în construirea unor planuri strategice de dezvoltare locală.

Poate părea complicat acest obiectiv, însă el este imperios necesar, având în vedere că periodic (odată la 7 ani cel puţin), se fac astfel de planuri de execuţie bugetară care să suţină anumite planuri de investiţii la nivel local, care să poată fi susţinute şi finanţate prin diferite programe, atât din fonduri guvernamentale, cât şi europene.

Spuneam mai sus că aceste organizaţii ce vor fi infiinţate în cadrul proiectului, vor fi eterogene. Toate cele trei comunităţi au în componenţa lor un număr important de etnici romi. Aceştia au fost de-a lungul timpului marginalizaţi şi da-ţi de o parte atunci când erau luate decizii, care de cele mai multe ori îî priveau direct. Prin astfel de demersuri se contribuie şi la promovarea valorilor europene ce stau la baza Uniunii, ce se îmbină ingenios şi în sloganul: uniti în diversitate.

Tocmai pentru a se evita perpetuarea unor astfel de practici care să ducă la marginalizarea unor categorii sociale, se vor forma astfel de ONG-uri, din care să facă parte şi membrii ai comunităţii roma.

Asociaţiile nou înfiinţate vor avea ca obiective, printre altele, creşterea investiţiilor locale care să contribuie la creşterea locurilor de muncă şi implicit a nivelului de trai de la nivelul comunităţilor.

Totodată aceste organizaţii vor primii asistenţă tehnică şi vor fi consiliate în ceea ce priveşte posibilitatea atragerii fondurilor  europene. Cu alte cuvinte, ele nu vor fi doar create, ci vor funcţiona în mod real fiind sprijinite în acest sens.

Modele de succes, 4 oraşe din România unde nu există şomaj.

Deşi în ultimii 24 de ani una dintre marile probleme ale României este legată de lipsa locurilor de muncă, există totuşi câteva oraşe care au reuşit să rezolve aceste probleme. Exceptând Bucureştiul, care are o dinamică aparte în ceea ce priveşte atât resursa umană, dar şi posibilităţile de angajare, în ţară mai există şi câteva oraşe mici şi mijlocii care au început să se dezmorţească din punct de vedere economic în ultimii ani.

Este vorba despre 4 oraşe de provincie, ai căror edili s-au implicat activ în atragerea de investitori care să dezvolte o serie de afaceri în zonele respective şi astfel să sporească numărul locurilor de muncă.

Voi face o scurtă trecere în revistă a acestora:

-          Un prim astfel de oraş este Otopeniul. Ce-i drept, acesta beneficiază şi de proximitatea Bucureştiului şi de faptul că deţine cel mai mare aeroport din ţară. Acest orăşel de doar 12000 de locuritori are unul dintre cele mai mari bugete locale din ţară, roportat la dimensiunea sa. Acest lucru este deosebit de important, mai ales dacă specificăm şi faptul că aproximativ 97% din acest buget provine din încasările de la nivel local.

-          Un al doilea oraş este Mioveniul. Acesta este considerat oraşul cu cele mai mari şanse de angajare ale locuitorilor săi. În localitate se regăsesc o serie de fabrici de maşini şi componente ale acestora, care angajază cea mai mare parte a locuitorilor. Deşi în urmă cu doar câţiva ani oraşul a fost afectat de încetarea periodică a lucrului, cauzată de scăderea cererii de produse la export pe timpul crizei economice de la nivel global, începe acum să-şi revină treptat, dar sigur.

-          Sebeşul este un alt exemplu de succes. Aici au început să apară o serie de investitori străini, în urmă cu 10-12 ani, care au deschis fabrici de componente şi auxiliare auto. Aceste fabrici au creat un număr foarte mare de noi locuri de muncă atât în oraş, cât şi in împrejurimi, dezvoltând astfel o zonă importantă a judeţului Alba.

-          Ultimul oraş de pe listă este Lugojul. Şi aici investitorii străini au deschis o serie de fabrici care au făcut ca numărul şomerilor să scadă vertiginos, atrăgând o mare parte a forţei de muncă.

Putem spune că totuşi aceste exemple nu sunt edificatoare şi că ele reprezintă mai degrabă excepţia. Sunt de părere că acolo unde s-a vrut să se facă treabă şi să se rezolve problema şomajului, acest lucru s-a rezolvat. Cu alte cuvinte, ne trebuie mai multă voinţă şi implicare pentru a putea face mai mult, atât pentru noi cât şi pentru societatea în care trăim. Dacă nu există o implicare socială activă, care să-i determine pe decidenţi să ia masurile adecvate nu o să reusim să rezolvăm o problemă acută a României – economia.

Mai multe găsiţi aici.

banc

Vă prezentăm o metodă logică de vânat iepuri:
- Materiale necesare: o căramidă, un morcov şi un pumn de piper.
- Mod de operare: te duci în pădure şi pui cărămida într-un loc deschis, unde poate fi observată cu uşurinţă. Peste cărămidă aşezi morcovul iar peste morcov presari piperul. Apoi, te ascunzi în desiş. Iepurele vine, vede morcovul, dă să-l mănânce, inspiră piperul, strănută şi se dă tare cu capul de cărămidă!

Colegiu din România premiat la Oxford

Şi totuşi se pare că mai avem şi câteva rezultate în ceea ce priveşte învâtământul românesc. Colegiul Naţional Carol I din Craiova a fost nominalizat de către Comitetul Socrates al Summitului liderilor în ştiiţă şi educaţie, organizat în fiecare an la Oxford, în Regatul Unit. Nominalizarea vine ca urmare a rezultatelor excepţionale obţinute de către elevii acestui colegiu de-a lungul timpului la mai toate concursurile la care au participat. O nominalizare a primit şi managerul acestei instituţii craiovene, la categoria: Cel mai bun manager al anului în domeniul educaţional.  

Evenimentul care se va desfăşura în luna octombrie a acestui an, în zilele de 12-15, este un forum ce reuneşte anual reprezentanţi de seamă la nivel mondial din domeniul învăţământului preuniversitar, cât şi universitar, dar şi reprezentanţi ai investitorilor din acest sector.

Este pentru prima dată când o instituţie de învăţământ craioveană participă la astfel de evenimente.

Meritul conducerii acestui colegiu este cu atât mai mare, cu cât ştim cu toţii care sunt problemele cu care se confruntă sistemul educaţional în ţara noastră, de la lipsa unei viziuni coerente, la lipsa de resurese.

De-a lungul timpului, toţi directorii şi managerii acestei instituţii, au depus eforturi considerabile pentru a reuşi să menţină un nivel ridicat al calităţii pregătirii şcolare, iar faptul că se pare că au şi reusit acest lucru este cu atât mai îmbucurător şi ne face să mai zambim din când în când de mulţumire când vedem astfel de exemple.

Dar cu o floare nu se face primăvară şi nu putem să nu ne întrebăm de ce, exceptând alte câteva exemple, nu se pot obţine rezultate şi în alte zone?.

Oricum trebuie să-i felicităm pe cei care au manageriat de-a lungul timpului aceast colegiu şi să le urăm succes în continuare şi eventual rezultate mult mai mari!

sursa: Gazeta de Sud

Femei vs. Bărbaţi. Lumea o ia razna!

Deşi aveam în plan ca astăzi să postez articole legate de locurile de muncă în România, o să mă mulţumesc, cel puţin pentru moment, să fac o analiză a unui eveniment ce va avea loc în viitorul apropiat în Craiova.

Este vorba despre o manifestare feministă. Nu este neapărat un lucru rău, cel puţin aparent, faptul că un grup de femei militează pentru egalitatea de drepturi dintre reprezentantele sexului frumos cu barbaţii, catalogaţi ca reprezentanţi ai sexului tare. Zic, nu neapărat, pentru că, cel puţin în Constituţia României şi în legislaţia acestei ţări, exista o serie de trimiteri la faptul că nu se pot face niciun fel de discriminări între reprezentanţii acestei societăţi, cu atât mai puţin legate de sex. Sunt conştient că există o serie de indivizi care încă mai fac diferenţe de acest fel şi că le consideră pe femei inferioare. Dar, numărul acestora este nesemnificativ şi nu poate să-şi pună amprenta pe evoluţia societăţii.

Mulţi pot spune că ei ştiu, cunosc, au auzit că există femei care au suferit în diferite situaţii de faptul că sunt femei. Poate că au dreptate, sau mai bine ar trebui să se gândească la cât de numeroase sunt aceste cazuri şi care este impactul lor. Nu cumva ei dau exact acele excepţii, care confirmă regula, că nu există un fenomen naţional de denigrare a femeilor în raport cu barbaţii.

Sunt perfect de acord că cei care apelează la astfel de practici trebuie sancţionaţi, fără excepţie, dar să faci din câteva cazuri un fenomen naţional este deja prea mult.

Aud de câteva zile, odată cu anunţarea candidaturii la prezidenţiale a unor femei. Ne le voi da numele să nu se interpreteze, le cunoaşteţi voi. Dar, într-unul dintre discursurile de anunţare a candidaturii, una dintre candidate a menţionat că una dintre calităţile sale este faptul că este femeie. Aşa hal am ajuns ca naţie încât să existe cineva care să candideze doar pentru că este femeie? În legătură cu acest lucru am o singură părere: respectiva persoană nu are alte calităţi, iar faptul că este femeie nu este un argument; în politică nu există femei sau/şi bărbaţi – există doar oameni politici – fără sex (asta are importanţă doar în viaţa lor privată, în spaţiul public nu, nu mă interesează ce este, femeie sau bărbat, ci doar să facă treabă).

Să nu divagăm, vorbeam la început de un eveniment ce va avea loc în Craiova pe 24 august, în faţa Parcului Nicolae Romanescu. Evenimentul face parte dintr-o lungă serie de astfel de iniţiative feministe (aşa cum le denumesc eu), care se vor organiza în mai multe oraşe din Europa. Până la urmă este dreptul fiecăruia să organizeze astfel de evenimente, numai că la eveniment sunt invitate femei care să mărşăluiască topless. Mitingul are ca scop apărarea drepturilor femei de a umbla topless.  

Scopul în sine mi se pare unul de-a dreptul cretin. Personal am o părere legată de tot felul de astfel de manifestări, imbecile, inutile şi imorale; ele nu sunt făcute ca să apere un drept anume, ci doar ca să facă publice o serie de evenimente care mănâncă banii, care trebuiesc evident justificaţi, chiar dacă ei vin din sponsorizări şi donaţii.

O să argumentez pe scurt, de ce fac astfel de afirmaţii:

-          O astfel de iniţiativă este inutilă pentru că nu apără un drept, ci o tâmpenie. Nu există un drept al bărbaţilor care să le permită să umble public dezbrăcaţi, chiar şi doar în bustul gol. În astfel de cazuri şi ei primesc amenzi pentru ţinută indecentă, chiar dacă nu se aplică de cele mai multe ori, asta nu înseamnă că ei beneficiază de un drept în plus.

-          Este imorală pentru că se consumă o serie de resurse, când ele pot fi utilizate în situaţii gen: foamete, educaţie pentru copii sau sănătate. Mai este imorală şi pentru simplul fapt că societatea a stabilit în decursul miilor de ani anumite reguli pe care membrii ei le consideră de bun-simţ. Nu putem să umblăm în societate după cum ne taie pe noi capul, ci trebuie să păstrăm un grad de decenţă.

Argumentele organizatoarelor sunt de-a dreptul penibile, dar nu mai mai complic să le scriu şi aici, le puteţi găsi la adresa sau la adresa.

Aş avea câteva întrebări pentru cei care susţin astfel de demersuri:

-         1.   De ce am putea umbla dezbrăcaţi definitiv şi fără chiloţi, nu doar fără sutiene sau bluze?

-         2.  De ce nu am putea să facem sex sau să ne facem nevoile la fiecare colţ de stradă?

-         3.  De ce să mai folosim  un libaj articulat, când am putea folosi doar onomatopee sau interjecţii sau deloc?

Răspunsul este simplu: pentru că am evoluat şi pentru că societatea ne impune să fim la un alt nivel decât cel din urmă cu mii de ani.

În plus, există studii care arată că cei care obişnuiesc să umble dezbrăcaţi mai tot timpul, chiar şi in mediul privat (la ei acasă sauîn cadru restrâns) şi faţă de copii, au probleme de natură emoţională care pot cauza în timp o serie de complicaţii.

Mai am un sfat pentru cei care se simt frustraţi, din te miri ce motive şi susţin aceste demersuri cretinoide: dacă vreţi să rămâneţi la stadiul primitiv, de animale sălbatice, nu vă opreşte nimeni, dar să o faceţi în privat sau in junglă, acolo unde vă este locul, nu în societate printre oameni.

Cupa Rotaract de volei pe nisip – 2014

Lume, lume voi participa la un concurs de volei pe plajă. Ce-i drept, în scopuri caritabile. Concursul este organizat de catre Rotaract Craiova în zilele de 30-31 august la Sala Polivalentă din Craiova sub denumirea „Cupa Rotaract de volei pe nisip – 2014”.

La concurs se poate înscrie oricine doreşte cu condiţia să mai aducă cu el încă 5 prieteni şi să doneze o sumă minimă şi să vină cu voie bună şi plăcerea de a juca volei.

Banii strânşi din aceste donaţii vor contribui la reabilitarea unei gradiniţe.

Cei interesaţi de concurs pot găsi informaţii aici.

Până la data concursului stăm să ne pregătim. Nu de alta dar nu am mai jucat volei de cel putin 10 ani şi nici atunci nu eram vreun performer. Dar de data aceasta chiar contează doar prezenţa, sigur că nu vrem să ieşim chiar ultimii, dorim să avem măcar o victorie.

Apropo, voi juca în echipa bloggărilor craioveni, alături de:

-          DanielBotea - 

-          DavidMitran

-          Răzvan-DamianIrimescu

-          NanuţMădălina

-          MirceaŞerbănescu 

Până la concurs, să avem spor în pregătiri!

Cauze ale crizei agriculturii româneşti

Pe zi ce trece, cu precădere în timpul verii se întâmplă acest lucru, aud din diferite surse, cum că satul românesc este la pământ şi că nimeni nu-i dă prea multe şanse să iasă din acestă stare de degradare continuă de câteva decenii la rând.

Sunt multe păreri, dintre cele mai diverse, referitoare la cauzele acestui declin.  Personal inclin să cred că lovitura de graţie la ceea ce înseamna satul românesc a fost dată de către regimul comunist. Acesta a reuşit să producă acea ruptură a ţăranului de pământul său. Această legătură a fost sfăşiată odată cu începerea colectivizării, când oamenilor li s-au luat averile pentru a se crea un aşa-zis bun colectiv, bunurile erau ale tuturor şi ale nimănui în fapt. Ţăranii au fost făcuţi muncitori pe şantierele patriei, iar cei care aveau mai multe pământuri au fost declaraţi cheaburi şi aruncaţi în temniţe, acolo unde şi-au găsit sfărşitul.

Este greu să-l faci pe un om să muncească pentru ceva ce nu este al lui şi astfel a apărut o categorie a celor care în mod practic tăiau frunză la câini. Nu o să stau acum să explic fenomenul care stă la baza celor afirmate mai sus, de ce oamenii nu pot produce eficient pentru ceva ce nu este al lor, este în primul rând legat de mental, dar şi de faptul că şi dacă munceai mai cu spor, aveai la fel de mult ca cel care stătea cele opt ore de lucru. Asupra acestui aspect s-au scris multe cărţi, unele chiar încă din perioada interbelică, atunci când comunismul şi colectivizarea nu ajunseseră în România, o astfel de lucrare este şi cea a lui Ioan N. Boiangiu - Studiu Comparat asupra Dreptului de Proprietate în legislaţia individualistă şi comunistă, 1929 .

În fine, acest fenomen s-a accentuat şi după 1989, odată cu trecerea la un nou tip de societate, în care, cel puţin teoretic, ţăranii şi-au primit pământurile înapoi. Acest fapt poate părea uşor ambigu dacă nu se analizează şi alte elemente. În primul rând trebuie văzut cine au fost cei care au primit pământurile. Nu au fost în mare parte cei care le avuseseră înainte de colectivizare, ci urmaşii lor, care nu mai ştiau să facă agricultură, ci doar să muncească pe şantierele patriei. Mai există totuşi o categorie, majoritară, de oameni care nu au reuşit să-şi preia averile confiscate de colectivizare, decât după 10-15 ani sau niciodată. Cauzele sunt iarăşi multiple:

-          Nu mai existau titlurile de proprietate,

-          Nu existau acte oficiale doveditoare care să ateste care este adevăratul moştenitor, în foarte multe cazuri existând doar acte notariale sau scrise de mână,

-          Au fost tergiversate procesele de restituire de către factori politici şi/sau grupuri de interese meschine.

Chiar şi în situaţiile în care posesorii de drept au intrat în posesia terenurilor, nu le-au primit pe cele pe care le moşteneau/ primeau prin restituire, ci s-a încercat să se fragmenteze pe cât posibil acest teren, astfel încât oamenii să nu-l poată exploata în mod real şi eficient.

            În situaţia în care cei care trebuiau să se ocupe dupa 1989 de agricultură în România se vedeau în imposibilitatea de a face acest lucru, fie că erau prea bătrâni, fie că nu ştiau  să facă acest lucru, iar dacă vroiau să încerce să eficientizeze acest efort se loveau de lipsa unor comasări a terenurilor astfel încât să fie fiabilă exploatarea lor.

            În România s-a acţionat total opus faţă de alte state est-europene, care se regăseau după 1990 în aceeaşi situaţie cu cea a ţării noastre. Diferenţele s-au făcut în modul în care factorii de decizie au acţionat. Pe de o parte nu s-au desfiinţat cooperativele agricole, ci ele au funcţionat mai departe cu noii proprietari pe post de acţionari. Cu alte cuvinte nu şi-a luat fiecare bucătica de teren, ci a păstrat-o în asociaţie. Nici factorii de decizie centrali, din fiecare stat nu au căutat să pună beţe în roată celor care vroiau să se ocupe mai departe de agricultură, subvenţionându-i chiar, spijinindu-i să-şi pună în practică ideile, iar atunci când au venit bani de la Uniunea Europeană prin intermediul unor programe de finaţare s-au mişcat mult mai repede decât statul român şi antreprenorii au reuşit să creeze adevărate complexe economice, mai multe aici

Singura soluţie de ieşire din această situaţie dezatruoasă a satul românesc, cu tot ceea ce este legat de el, este că cei care locuiesc acolo să înţeleagă că nu pot supraviţui de unii singuri, ci că vor trebui să se asocieze şi să lucreze la comun terenurile şi să folosească la comun resurse de care dispun, pentru a putea face faţă concurenţei agenţilor economici din Uniune şi chiar din exteriorul ei.

Webstock

Profit de ocazie să vă anunt că sunt Blogger Acreditat la Webstock 2014! Aşa că ne putem intâlni cu toţii la JW Marriott Grand Hotel, pe 26 septembrie 2014.

Mai jos este redat în integralitate comunicatul de presă al organizatorilor.

Au început înscrierile la Webstock 2014

București, 15 iulie 2014

Comunitatea online locală își dă întâlnire anul acesta la Webstock, cel mai mare eveniment de social media din România, ce se va desfășura la JW Marriott Grand Hotel, pe 26 septembrie 2014. Totodată, s-a dat startul inscrierilor la conferință și a înscrierilor la Webstock Awards, competiția care aduce în prim plan cele mai inedite proiecte din mediul online, lansate în ultimul an, în România.

Proiectele și campaniile pot fi înscrise în competiție gratuit în perioada 15 iulie – 1 septembrie, într-una din cele 12 categorii ce vor fi jurizate de un grup de practicieni în marketing, comunicare, digital, social media și mobile.

Categoriile anunțate în cadrul acestei ediții sunt: Publishing, Utility, Visual, Blogging Campaigns, Special Projects, Facebook Applications, Bloggers Projects, Mobile Applications,  Corporate Blogs, Innovation, Social Campaigns in online, Video blogging.

În competiție pot participa doar proiectele care nu au participat în cadrul editiilor precedente Webstock Awards, iar un proiect poate fi înscris doar într-o singură categorie. Jurizarea include o etapă de preselecție, ce se va desfășura între 3-8 septembrie și notarea finală, ce va avea loc în perioada 9-19 septembrie.

Pentru mai multe detalii despre înscrierea proiectelor la Webstock Awards 2014 accesați linkul: http://webstock.ro/premii/

WEBSTOCK, FESTIVALUL INTERNETULUI

În fiecare an, Webstock oferă oportunitatea bloggerilor și persoanelor din agenții să întâlnească/reîntâlnească reprezentanți ai companiilor prezente la eveniment. Mai mult, evenimentul oferă și oportunitatea de colaborare a acestora.

Iată  de ce nu ar trebui să ratezi nicio ediție a evenimentului:

NETWORKING. Webstock este un bun prilej de a reîntâlni prieteni din industria comunicării și social media, de a face cunoștiință cu persoane pe care le cunoști doar din online, dar și de a bate palma cu diverse companii pe care vrei să le cunoști mai bine. Webstock este unul dintre acele evenimente la care faci schimb de cel puțin 40 de cărti de vizită de-a lungul zilei.

SUBIECTE. Timp de o zi, conferințele și cele trei micro-evenimente specializate aduc în prim plan cele mai actuale subiecte din indutrie. Pasionații de comunicare, de mobile, de blogging și social media vor asista la o serie de prezentări cu informații utile și se vor lăsa inspirați și motivați de către vorbitorii evenimentului.

TENDINȚELE.INDUSTRIEI. Unii dintre cei mai cunoscuți specialiști din domeniu vor aduce în prim plan tendințele care contează acum în comunicare și social media. Participanții vor afla care sunt oportunitățile momentului și cum să facă față provocărilor mai mult sau mai puțin neașteptate.

ÎNSCRIERI LA WEBSTOCK 2014

Modalitățile de participare la eveniment sunt numeroase și anul acesta. Webstock va reuni atât bloggeri interesați de social media, cât și bloggeri specializați pe diverse domenii și, în același timp, va oferi posibilitatea de participare creatorilor de aplicații și proiecte web & mobile. În același timp, Webstock rezervă un numar de locuri pentru oamenii din agenții și companii care doresc să interacționeze cu comunitatea online.

Pentru înscrieri accesați linkul acesta: www.2014.webstock.ro/solicita-invitatie

Pentru a fi la curent cu știrile despre Webstock, urmăriti atât site-ul www.webstock.ro, cât și contul dedicat de pe Twitter (www.twitter.com/webstockro) sau pe pagina de Facebook (http://www.facebook.com/webstock).

***

Despre Evensys

Cu peste 8 ani de experiență în dezvoltarea de conferințe și seminarii proprii, Evensys (www.evensys.ro) organizează în acest moment o paletă largă de evenimente, ce tratează tematici actuale, relevante atât pentru industria de business locală, cât și pentru cea din Europa Centrală și de Est. Astfel, Evensys dezvoltă conferințe și seminarii proprii, ce acoperă 5 arii de expertiză: Marketing & Comunicare, Internet & New Media, Financiar & Investiții, Real Estate și Retail.

Persoană de contact:

Andreea-Cristina Mielu

PR & Marketing Coordinator, Evensys

Str. Pictor Ion Negulici, nr.32, sect.1, București

Tel: 0733.041.005 ; email: andreea.mielu@evensys.ro ;www.evensys.ro

Primul automobil românesc

Primul automobil românesc a fost construit în oraşul Reşiţa, în atelierele industriaşului Nicolae Malaxa, unul dintre cei mai bogaţi români de la acea vreme, mai multe despre mare om de afaceri aici.

La construirea primului autovehicul 100% românesc au contribuit şi tehnicieni în aeronautică de la IAR Braşov. Se pare că maşina avea parametrii tehnici deosebiţi, raportat la standardele de atunci, iar confortul celor şase pasageri pe care-i putea transporta era pe măsură.

Producţia nu a durat decât aproximativ doi ani, până când Mai Marii Ţării au decis să trimită linia de producţie în URSS. În acest răstimp au fost produse cca. 1600 de unităţi.

Mai multe despre primul automobil românesc.

Webstock 2014

        Pentru cei interesaţi de sectorul social-media, trebuie să ştiţi că în luna septembrie a acestui an, mai exact pe data de 26, se vor organiza o serie de conferinţe dedicate sectorului online.
        Evenimentul intitulat generic Webstock 2014 cuprinde pe lângă cele câteva conferinţe dedicate mediului internaut şi o serie de concursuri cu premii, dar si posibilitatea de a vă face cunoscute site-urile sau blogg-urile în rândul oamenilor din acest domeniu, putând lega atât prietenii, cât şi viitoare colaborări.
        Mai multe detalii la adresa Webstock 2014.

Un român în Parlamentul Canadian

Dacă nu ştiaţi, există un român în Parlamentul Canadian, pe numele lui Corneliu Chişu. Acesta a plecat din România în anii 70, stabilindu-se iniţial în Italia. După alţi câţiva ani a emigrat în Canada ocupând diverse funcţii, inclusiv în armată.

Acesta a vorbit unei publicaţii româneşti despre cum decurge o campanie electorală şi care sunt regulile acesteia în ţara nord-americană. Aceste reguli par extrem de simple, dar cel mai important este că nimeni nu le încalcă. Fiecare cetăţean canadian poate afla oricând care sunt sursele de finanţare ale unui candidat sau altul, care este viaţa privată acestuia şi are posibilitatea de a-l cunoşte personal, atât în timpul campaniei, cât şi ulterior, fiecare parlamentar are o săptămână pe lună în care trebuie să-şi desfăşoare activitatea în colegiul său. 

În timpul campaniei, candidatul dă telefoane şi merge din casă în casă să discute cu alegătorii, dar merge şi la lipit afişe împreună cu voluntarii din staful tehnic.

O altă regulă extrem de eficientă se referă la absenteismul parlamentarilor. Aceştia sunt supravegheaţi cu ajutorul unui sistem Whip, iar cei care nu sunt prezenţi în zilele de serviciu sunt pedepsiţi de către formaţiunea politică de care aparţin prin simplul fap că nu vor mai putea fi promovaţi în funcţii de sefi de comisii sau secretari de stat, astfel îi stimulează pe aleşi să vină la serviciu şi să participe la dezbaterile din comisii şi in plen. Este un element ce ar putea fi promovat şi în legislativul nostru, ştiindu-se foarte bine problematica absenteismului la parlamentarii români.

Încă un aspect deosebit de important: în Parlamentul Canadei nu se cunoaşte titulatura de traseist. Se întâmplă extrem de rar ca un parlamentar să treacă de la o formaţiune politică la alta, dar este aproape imposibil ca respectivul să mai poată fi ales de către cetăţeni.

Cred că acest exemplu ar trebui să fie luat şi de către români, dacă un politician schimbă tabăra politică să fie sancţionat în primul rând de către alegători şi astfel am putea reduce drastic numărul impostorilor din politica românească.

Mai multe detalii despre înterviul lui Corneliu Chişu puteţi găsi aici.

România naşte genii

Vorbeam în postările trecute despre performaţele învăţământului românesc. Astăzi am mai citit un articol despre câţiva elevi de la un liceu bucureştean, Liceul Internaţional de Informatică, care au câştigat 10 medalii la un concurs internaţional desfăşurat la Suceava, la care au participat peste 300 de elevi din 37 de ţări. Din cele 10 medalii obţinute, 6 sunt de aur.

Performaţa acestor elevi este cu atât mai lăudabilă cu cât materiile la care au obţinut aceste medalii nu se studiază în România. Informaţia  o găsiţi aici.

Situaţia este cam ciudată în aceste condiţii. De ce nu există aceste specializări în ţara noastră? Poate tocmai din faptul că sistemul nostru de învăţământ este rudimentar şi încremenit în timp, extrem de rigid şi putred în mai toate ungherele sale. Din această mare de incompetenţă şi mucegai, răsar din loc în loc mici oaze de speranţă, de copii geniali pe care cel mai probabil îi vom pierde extrem de repede, tocmai datorită incompetenţei crase a conducatorilor acestui simulacru de sistem de invăţământ.

Ne punem, firesc, întrebarea: de ce aceşti copii nu au posibilitatea de a studia o materie de o mare importanţă, în şcolile din România? Nici măcar în cadrul unui banal opţional? Răspunsul nu va veni nicio data de la cei care gândesc şi concep acest sistem, va trebui să ni-l găsim singuri. În niciun caz nu este vorba de fonduri, pentru că ele există (ar putea fi obţinuţi măcar din fonduri europene), resursă umană – nici atât, nu cât timp problema banilor nu poate fi invocată – se pot face programe şcolare, cu finanţare externă, în care să fie angajaţi profesionişti care să-i poată învăţa pe elevi tainele astrofizicii şi astronomiei.

Analizând această situţie îmi vine în cap şi o altă întrebare, fieresc retorică: de ce nicio universitate românească nu i-a racolat până acum. Măcăr la nivel de universităţi să se reuşească anumite programe de studiu şi cercetare în aceste domenii. Aproape toţi elevii români premiaţi la concursul organizat la Suceava au fost admişi de ceva vreme la mari universităţi din USA sau Marea Britanie. De ce reprezentanţii acelor universităţi au aflat înaintea reprezentanţilor din România ai universităţilor de aceşti elevi şi de performanţele lor?

Probabil va mai curge multă apă pe Dâmboviţa, până cei care conduc sistemul de învăţământ din România să se trezească la realitate şi să întreprindă măsuri eficiente care să ducă la valorificarea resurselor pe care le avem. Până atunci vom ajunge să pierdem în continuare valori şi ne vom alege tot cu plagiatori şi miniştri ai învăţământului ce vor fi porecliţi Abramburel/Abramburica.

Între timp noi ne vom ruga ca elevii noştri de geniu să se reîntoarcă în ţară, după ce vor studia în străinătate şi vor prelua ei frâiele şi vor corecta traiectoria tentativei de învăţământ autohton.

România compioană mondială

Într-o lume invadată pe de-a întregul de fotbal mai primim din când în când şi ştiri despre rezultatele altor discipline sportive. Rezultatele acestea sunt mult peste cele ale sportului rege, aşa cum este el numit de majoritatea jurnaliştilor. Din fericire fotbalul în România nu prea are rezultate notabile, ne bucurăm când o echipă reuşeşte să treacă de câte un tur preliminar în care înving formaţii din Kazahstan sau eu ştiu de pe mai unde. Şi din această penurie a rezultatelor cu adevărat notabile ale aşa-zisului sport rege, se nasc ştiri legate şi de alte discipline sportive, în care avem ca naţiune o istorie mult mai fructuoasă şi lăudabilă.

Un astfel de exemplu este caiacul, acolo unde astăzi Liviu Dumitrescu şi Victor Mihalachi au reuşit să câştige medalia de aur în proba de 1000m. Acelaşi echipaj obţinuse ieri şi medalia de argint în proba de 500m. Aceasta disciplina, caiac 1000m, este şi probă olimpică, cu alte cuvinte putem spune că în viitorul apropiat avem speranţe şi la  medalii olimpice, nu doar mondiale.

Consider că sporturile în care se obţin performaţe la nivel mondial, performaţe care contează până la urmă în sport mult mai mult decât cele locale sau regionale, merită o atenţie şi un respect mult mai mari din partea noastră, chiar dacă nu se bucură de o notorietate la nivelul fotbalului.

Bancnota Masonică

şi pentru că românul este mereu inventiv şi cu umor în toate vă prezint o imagine sugestivă :)

Formula 1 în România

De ceva vreme se tot vehiculează o serie de informaţii conform cărora ar exista posibilitatea ca în Formula 1 să existe şi o implicare românească destul de serioasă. În fond, informaţiile vizau două proiecte româneşti, care doreau că numele României să fie legat şi de celebrul concurs cu maşini.

Un prim proiect este al celor de la Forza Rossa, unicul importator al mărcii Ferrari în ţara noastră. Proiectul prevede înfiinţarea unei echipe autohtone care să participe în Formula 1, dar care să aibă şi un pilot român. Echipa românească a primit de curând licenţa şi va putea participa începând din 2015. Mai multe detalii aici.

Se speră şi într-o implicare a celor de la Dacia, care să asigure prin intermediul celor de la Renault motoarele maşinilor. Renault furnizează deja motoare pentru patru echipe.

Un al doilea proiect se referă la construirea unei piste omologate în judeţul Braşov, în comuna Tărlungeni. Proiectul este unul mai vechi, dar care nu a putut fi pus în aplicare din lipsa de finanţare, diferiţii parteneri ai primarului din aceasta comună retrăgându-se pe rând din lipsă de fonduri. Însă primarul dă asigurări că lucrările vor fi finalizate in câţiva ani, încercând să obţină şi finanţare din Fondurile Europene.

Oricum ar fi, noi le urăm, succes în demersul lor, acestor oameni ambiţioşi şi sperăm că o să avem multe lucruri frumoase legate de participarea românilor în Formula 1.