marți, 6 iunie 2017

Degustare de vin cu iz istoric

Legenda spune că într-o sticlă de vin de calitate se află mai multă filozofie decât în toate cărțile lumii scrise până în prezent. Într-adevăr, dacă este să analizăm cum au fost create marile invenții ale lumii – după un pahar de vin în plus și o minte pusă pe năzbâtii, dar și faptul că mai toții marii filosofi, artiști și conducători ai lumii au fost atrași de această licoare, putem spune că vinul este o substanță magică.
Poate tot de magie și misticism este vorba și de rolul important pe care l-a jucat vinul și pe care încă îl mai joacă, în diferitele ritualuri și rituri religioase, plecând de la religiile precreștine până în prezent.
Se cunoaște faptul că actualul teritoriu al României a fost, este și cu siguranță va fi în continuare, strâns legat de producerea vinului. Încă de pe vremea vechilor daci, locuitorii acestei zone au fost atrași într-un mod special de această băutură, pe care mulți o considerau – licoarea zeilor. Cunoaștem deja celebra poveste cu  Burebista și cu faimoasa s-a decizie de a arde viile. Evenimentul s-a petrecut în contextul în care dacii ajunseseră să iubească atât de mult vinul încât uitau să mai muncească și să se mai ocupe și de treburile cu adevărat importante pentru societatea de la acea vreme – munci, familie, războaie. Chiar dacă acum 2000 de ani s-a încercat prima măsură prohibitivă din istoria omenirii, ea nu a reușit, oamenii acestor teritorii reușind să-și refacă relativ rapid culturile de viță de vie, chiar dacă valoarea produsului finit a avut de suferit.
Poate iubirea deosebită a dacilor/românilor pentru vin poate fi trecută de unii la capitolul așa nu, dar oamenii se mândresc cu tradițiile lor și consideră producerea/savurarea vinului parte a identității naționale la care nu vor renunța prea curând.
Și pentru că tot am făcut o scurtă trimitere la istoria legată de vin, trebuie să menționăm și faptul că dacii și ulterior românii aveau un adevărat ritual al băutului/degustatului vinului – îl savurau băut din pocale cât mai modeste sau chiar din cornul unor animale, fără adaos de apă sau îndulcitori sau plante aromate, pentru a nu-i altera calitățile; fiind preferat vinul cât mai corpolent, bogat în tanini și cât mai alcoolizat. Ba mai mult, dacii îi desconsiderau pe cei care își permiteau să schimbe ceva la acest ritual.
Tot despre istorie și vin a fost vorba și la Brânzeturi cum se cuVin, evenimentul organizat de AsBO și dictionarculinar.ro la Hotel Rexton.

Evenimentul a fost desfășurat după modelul clasic: s-au prezentat câteva vinuri, s-au degustat, s-a povestit despre istoria lor, iar apoi s-a încercat combinarea lor cu brânzeturi de calitate.
Nu întâmplător am făcut o scurtă introducere cu referințe istorice. La degustare am avut plăcerea de a servi numai vinuri originare de pe teritoriul României, fiind practic soiuri marcă înregistrată națională, combinate, ca de obicei cu brânzeturi de calitate. Este vorba despre: FeteascăRegală  – Brie, crackers, Fetească Neagră –  Cașcaval Sofia Delaco, struguri negri, Băbească Neagră – Grana Padano Delaco, piper mozaic.  Combinațiile au fost propuse de către un somelier și un pasionat de bucătărie.
Chiar dacă gusturile sunt extrem de subiective și diferă destul de mult de la un om la altul, pot spune că și de această dată combinațiile propuse au fost reușite și merită încercate și acasă. Personal nu m-am putut decide care a fost combinația pe aș putea-o pune pe primul loc, așa că las la alegerea fiecăruia să încerce fiecare dintre acestea și să decidă singur care este mixtul preferat.
Și pentru că tot am făcut referire la istorie în cursul acestui articol, vreau să închei tot în aceeași notă, de data aceasta cu o scurtă povestire/legendă cu privire la originea denumirilor de Fetească și Băbească, pe care am aflat-o la acest eveniment:
Legenda spune ca Stefan cel Mare a dat numele celor 2 soiuri de vin, Fetească Neagră și Băbească Neagră. Se spune ca întorcându-se înfometat și însetat după o bătălie, s-a oprit într-un sat și a cerut ceva de mâncare și de băutură. O tânără fată i-a adus un vin roșu si bun, iar o femeie în vârsta i-a adus un vin roșu cu un gust minunat. Pentru ca vinurile n-aveau nume, Stefan cel Mare le-a numit Feteasca Neagra si Băbească Neagra.